O, FIU AL SPIRITULUI!
Primul Meu sfat este acesta: posedă o inimă curată, bună şi radioasă, pentru ca a ta să poată fi o suveranitate străveche, nepieritoare şi veşnică.
O, FIU AL SPIRITULUI!
În ochii Mei, dintre toate, lucrul cel mai de preţ este Dreptatea; nu te abate de la ea dacă pe Mine Mă doreşti şi n-o neglija ca să pot avea încredere în tine. Cu ajutorul ei vei vedea cu proprii tăi ochi şi nu cu ochii altora, şi vei cunoaşte cu propria ta ştiinţă şi nu cu ştiinţa vecinului tău. Cântăreşte aceasta în inima ta: cum se cuvine să fii. Adevărat, dreptatea este darul Meu către tine şi semnul tandrei Mele bunătăţi. N-o pierde aşadar din ochi.
O, FIU AL OMULUI!
Învăluit în existenţa Mea imemorială şi străvechea eternitate a esenţei Mele, cunoşteam dragostea Mea pentru tine; de aceea te-am creat, am gravat în tine imaginea Mea şi ţi-am revelat frumuseţea Mea.
O, FIU AL OMULUI!
Am iubit crearea ta, de aceea te-am creat. Pentru aceasta iubeşte-Mă, ca să-ţi pot rosti numele şi să-ţi umplu sufletul cu spiritul vieţii.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Iubeşte-Mă, ca să te pot iubi şi Eu. Dacă nu Mă iubeşti, dragostea Mea nu poate ajunge în nici un fel până la tine. Află aceasta, o, servitorule.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Raiul tău e dragostea Mea; căminul tău ceresc, reuniunea cu Mine. Intră într-aceasta şi nu zăbovi. Aceasta este ceea ce ţi s-a hărăzit în împărăţia Noastră de sus şi în stăpânirea Noastră preamărită.
O, FIU AL OMULUI!
Dacă Mă iubeşti, întoarce-ţi privirea de la tine; şi de cauţi bunul Meu plac, nu mai privi la al tău, pentru ca să poţi muri în Mine şi Eu să pot trăi veşnic în tine.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Nu există pace pentru tine decât renunţând la tine însuţi şi întorcându-te către Mine; căci se cuvine să te glorifici în numele Meu, nu într-al tău, şi să-ţi pui încrederea în Mine, şi nu în tine, de vreme ce doresc să fiu iubit doar Eu şi mai presus de tot ce există.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Iubirea Mea e fortăreaţa Mea; cel care intră în ea e la adăpost şi în siguranţă, iar cel ce se întoarce de la ea, cu siguranţă se va rătăci şi va pieri.
O, FIU AL ROSTIRII!
Tu eşti fortăreaţa Mea; intră în ea ca să poţi sălăşlui în siguranţă. Dragostea Mea e în tine, asta s-o ştii, ca să Mă poţi găsi aproape de tine.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Tu eşti lampa Mea şi lumina Mea e în tine; ia-ţi din ea strălucirea şi nu căuta pe nimeni altul decât pe Mine. Căci Eu te-am creat bogat şi Mi-am revărsat cu dărnicie bunăvoinţa asupra ta.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Cu mâinile puterii te-am făcut şi cu degetele tăriei te-am creat; şi am aşezat în tine esenţa luminii Mele. Fii mulţumit cu aceasta şi nu căuta nimic altceva, căci opera Mea e perfectă şi porunca Mea obligatorie. N-o pune sub semnul întrebării şi nici o îndoială să nu ai.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Te-am creat bogat, de ce te cobori singur în sărăcie? Nobil te-am făcut, de ce te înjoseşti pe tine însuţi? Din esenţa cunoaşterii ţi-am dat fiinţă, de ce cauţi iluminare la altul decât la Mine? Din lutul iubirii te-am modelat, cum de te ocupi cu altcineva? Întoarce-ţi privirea către tine însuţi, ca să Mă poţi găsi stând în tine, tare, puternic şi de sine-stătător.
O, FIU AL OMULUI!
Tu eşti domeniul Meu şi domeniul Meu nu piere; de ce ţi-e frică de pieire? Tu eşti lumina Mea şi lumina Mea nu se va stinge niciodată; de ce ţi-e teamă de stingere? Tu eşti gloria Mea şi gloria Mea nu păleşte; tu eşti veşmântul Meu şi veşmântul Meu nu se va destrăma niciodată. Rămâi atunci neclintit în iubirea ta pentru Mine, ca să Mă poţi găsi pe tărâmul slavei.
O, FIU AL ROSTIRII!
Întoarce-ţi faţa spre Mine şi renunţă la tot în afară de Mine; căci suveranitatea Mea dăinuie şi domeniul Meu nu piere. De vei căuta pe altul în afară de Mine, chiar de vei răscoli o veşnicie universul, în van îţi va fi căutarea.
O, FIU AL LUMINII!
Uită tot afară de Mine şi fii în comuniune cu spiritul Meu. Aceasta este chintesenţa poruncii Mele, urmeaz-o aşadar!
O, FIU AL OMULUI!
Mulţumeşte-te cu Mine şi nu căuta pe altul să te ajute. Căci nimeni în afară de Mine nu-ţi va putea fi vreodată îndeajuns.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Nu cere de la Mine ceea ce Noi nu dorim pentru tine; de aceea fii mulţumit cu ceea ce Noi am hotărât pentru binele tău, căci aceasta îţi va fi de folos, dacă te mulţumeşti cu aceasta.
O, FIU AL MINUNATEI VIZIUNI!
Am suflat în tine un suflu din propriul Meu Spirit, ca să Mă poţi iubi. De ce te-ai lepădat de Mine şi ai căutat să iubeşti pe altul decât pe Mine?
O, FIU AL SPIRITULUI!
Revendicarea ce-o am asupra ta e mare, ea nu poate fi uitată. Harul Meu către tine e îmbelşugat, el nu poate fi ascuns sub văluri. Dragostea Mea şi-a făcut cămin în tine, ea nu poate fi tăinuită. Lumina Mea e vădită pentru tine, ea nu poate fi întunecată.
O, FIU AL OMULUI!
Pe copacul gloriei strălucitoare am aşezat pentru tine cele mai alese fructe, pentru ce te-ai întors de la el şi te-ai mulţumit cu ceea ce e mai puţin bun? Reîntoarce-te atunci spre ceea ce e mai bun pentru tine în tărâmul din înalturi.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Nobil te-am creat, însă tu te-ai înjosit singur. Ridică-te atunci către acel lucru pentru care ai fost creat.
O, FIU AL CELUI SUPREM!
La cele veşnice te chem, tu însă cauţi ceea ce piere. Ce te-a făcut să te întorci de la dorinţa Noastră şi să o cauţi pe a ta?
O, FIU AL OMULUI!
Nu îţi încălca propriile tale limitele şi nu pretinde ce nu ţi se cuvine. Prosternează-te dinaintea chipului Dumnezeului tău, Domnul tăriei şi al puterii.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Nu te făli asupra celui sărac, deoarece Eu îl călăuzesc în drumul lui, îţi văd josnicia şi te fac de ruşine pentru vecie.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Cum poţi să uiţi de propriile tale greşeli şi să te ocupi de greşelile altora? Cine face acest lucru e blestemat de Mine.
O, FIU AL OMULUI!
Nu sufla un cuvânt despre păcatele altora atât timp cât tu însuţi eşti un păcătos. De vei încălca această poruncă, blestemat vei fi, şi către aceasta Eu aduc mărturie.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Află acest adevăr: cel ce porunceşte oamenilor să fie drepţi, dar el însuşi comite nedreptăţi nu este dintre ai Mei, chiar dacă poartă numele Meu.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Nu atribui nici unui suflet ceea ce n-ai vrea să ţi se atribuie şi nu spune ceea ce nu ai făcut. Aceasta e porunca Mea către tine, urmeaz-o aşadar!
O, FIU AL OMULUI!
Nu-l refuza pe servitorul Meu de s-ar întâmpla să-ţi ceară vreun lucru, căci faţa lui e faţa Mea; fii deci ruşinos în faţa Mea.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Fă-ţi zilnic un examen de conştiinţă înainte de a fi chemat să dai socoteală; căci moartea, neanunţată, va veni asupra ta şi vei fi chemat să dai seamă de faptele tale.
O, FIU AL CELUI SUPREM!
Am făcut din moarte un mesager al bucuriei pentru tine. De ce jeluieşti? Am făcut lumina pentru a-şi revărsa splendoarea peste tine. De ce te ascunzi de ea?
O, FIU AL SPIRITULUI!
Cu bucuroase veşti de lumină te întâmpin: veseleşte-te! La curtea sfinţeniei te poftesc: rămâi în ea ca să poţi trăi în pace pentru totdeauna.
O, FIU AL OMULUI!
Duhul sfinţeniei poartă către tine veştile pline de bucurie ale reuniunii, pentru ce te jeleşti? Spiritul puterii te confirmă în cauza Lui, de ce te ascunzi sub un văl? Lumina chipului Său te călăuzeşte, cum oare te poţi rătăci?
O, FIU AL OMULUI!
Nu te amărâ decît dacă eşti departe de Noi. Nu te bucura decât dacă te apropii şi te reîntorci către Noi.
O, FIU AL OMULUI!
Bucură-te întru veselia inimii tale, ca să poţi fi demn de a Mă întâlni şi de a-Mi reflecta frumuseţea.
O, FIU AL OMULUI!
Nu te lepăda de veşmântul Meu splendid şi nu te priva de partea ce-ţi revine din fântâna Mea minunată, ca să nu rămâi însetat pentru vecie.
O, FIU AL EXISTENTEI!
Urmează legile Mele din iubire pentru Mine şi refuză-ţi ceea ce tu doreşti, dacă bunul Meu plac îl cauţi.
O, FIU AL OMULUI!
Nu-Mi neglija poruncile dacă iubeşti frumuseţea Mea şi nu-Mi uita sfaturile dacă vrei să ajungi la bunul Meu plac.
O, FIU AL OMULUI!
De vei grăbi prin nemărginirea spaţiului şi vei străbate întinderea cerului, tot n-ai să găseşti odihnă decât în supunerea la porunca Noastră şi în umilinţa dinaintea Feţei Noastre.
O, FIU AL OMULUI!
Preamăreşte cauza Mea ca să-ţi pot revela misterele măreţiei Mele şi să strălucesc asupra ta cu lumina eternităţii.
O, FIU AL OMULUI!
Smereşte-te dinaintea Mea, ca să te pot vizita cu har. Ridică-te pentru triumful cauzei Mele, pentru ca să poţi obţine victoria cât eşti încă pe pământ.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Pomeneşte-Mă pe pământul Meu, pentru ca în cerul Meu să-Mi amintesc de tine; astfel, se vor mângâia şi ochii Mei, şi ai tăi.
O, FIU AL TRONULUI!
Auzul tău este auzul meu, ascultă cu el. Vederea ta este vederea Mea, priveşte cu ea, pentru ca în adâncul sufletului tău să poţi mărturisi întru preamărita Mea sanctitate şi Eu, în Mine Însumi, să pot aduce mărturie despre rangul preamărit pentru tine.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Caută o moarte de martir în calea Mea, mulţumit de bunul Meu plac şi recunoscător pentru ceea ce poruncesc Eu, pentru ca să te poţi odihni împreună cu Mine sub baldachinul maiestăţii, îndărătul tabernacolului de glorie.
O, FIU AL OMULUI!
Chibzuieşte şi reflectează. Este dorinţa ta ca să mori pe patul tău, ori să-ţi verşi sângele în ţărână, un martir pe calea Mea, şi să devii astfel manifestarea poruncii Mele şi cel ce reveleaza lumina Mea în cel mai înalt paradis? Judecă astfel cu dreptate, o, servitorule!
O, FIU AL OMULUI!
Pe frumuseţea Mea! Să-ţi vopseşti părul cu propriul sânge e mai măreţ în ochii Mei decât crearea universului şi lumina celor două lumi. Străduieşte-te deci să ajungi la aceasta, o, servitorule!
O, FIU AL OMULUI!
Pentru fiecare lucru există un semn. Semnul iubirii este îndurarea sub poruncile Mele şi răbdarea sub încercările Mele.
O, FIU AL OMULUI!
Adevăratul îndrăgostit tânjeşte după suferinţă precum rebelul după iertare şi păcătosul după îndurare.
O, FIU AL OMULUI!
Dacă duşmănia nu se abate asupra ta pe calea Mea, cum poţi să mergi atunci pe căile celor mulţumiţi cu bunul Meu plac? Dacă încercările nu te tulbură în dorinţa ta de a Mă întâlni, cum o să atingi lumina în dragostea ta pentru frumuseţea Mea?
O, FIU AL OMULUI!
Nenorocirea Mea e providenţa Mea; pe dinafară este foc şi răzbunare, dar înlăuntru e lumină şi milostivire. Grăbeşte-te către aceasta, ca să poţi deveni o lumină eternă şi un spirit nemuritor. Aceasta e porunca Mea către tine, urmeaz-o aşadar.
O, FIU AL OMULUI!
Dacă ţi s-ar întâmpla belşugul, nu te bucura şi dacă înjosirea ar veni peste tine, nu te întrista, căci amândouă vor trece şi nu vor mai fi.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Dacă te ajunge sărăcia, nu te întrista; căci la timpul potrivit Domnul bogăţiei te va vizita. Nu-ţi fie teamă de înjosire, căci într-o zi gloria se va opri asupra ta.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Dacă inima ta nu vrea decât această împărăţie eternă, nepieritoare şi această viaţă străveche, fără de sfârşit, renunţă la această suveranitate vremelnică şi pieritoare.
O, FIU AL EXISTENŢEI!
Nu te ocupa de lumea aceasta, căci cu focul Noi încercăm aurul şi cu aur îi încercăm pe slujitorii Noştri.
O, FIU AL OMULUI!
Tu râvneşti aur, iar Eu doresc să te lepezi de el. Tu te crezi bogat avându-l, pe când Eu îţi recunosc bogăţia în sfinţirea ta de acesta. Pe viaţa Mea! Aceasta e cunoaşterea Mea, iar cealaltă fantezia ta; cum poate calea Mea să se potrivească cu a ta?
O, FIU AL OMULUI!
Dăruieşte averea Mea sărmanilor Mei, pentru ca în cer să-ţi poţi trage parte din cămările de splendori ce nu pălesc şi din comorile gloriei nepieritoare. Dar, pe viaţa Mea! Să-ţi jertfeşti sufletul este un lucru şi mai glorios, dacă ai putea vedea cu ochii Mei.
O, FIU AL OMULUI!
Templul fiinţei este tronul Meu; curăţă-l de toate lucrurile, ca să Mă pot statornici în el şi să pot rămâne acolo.
O, FIU AL FĂPTURII OMENESTI!
Inima ta e căminul Meu; sfinţeşte-l pentru coborârea Mea. Spiritul tău e locul revelaţiei Mele; curăţă-l pentru manifestarea Mea.
O, FIU AL OMULUI!
Pune-ţi mâna la pieptul Meu, ca să Mă pot ridica deasupra ta, radios şi strălucitor.
O, FIU AL OMULUI!
Ridică-te în cerul Meu ca să poţi obţine bucuria reuniunii şi din potirul gloriei nepieritoare să sorbi neasemuitul vin.
O, FIU AL OMULUI!
Multe zile au trecut peste tine, în timp ce te ocupai cu plăsmuirile si închipuirile tale deşarte. Cât o să mai zaci amorţit pe patul tău? Ridică-ţi capul din amorţeală, căci Soarele s-a înălţat la zenit şi poate va mai străluci asupra ta cu lumina frumuseţii.
O, FIU AL OMULUI!
Lumina a strălucit asupra ta de la orizontul Muntelui sacru şi spiritul iluminării a suflat asupra Sinaiului inimii tale. De aceea eliberează-te de vălurile fanteziilor deşarte şi intră în curtea Mea, ca să fii pregătit pentru viaţa veşnică şi vrednic să Mă întâlneşti. Astfel, s-ar putea ca nici moartea, nici grija ori necazul să nu mai vină asupra ta.
O, FIU AL OMULUI!
Veşnicia Mea este creaţia Mea, pentru tine am creat-o. Fă din ea veşmântul templului tău. Unitatea Mea este lucrarea mâinilor Mele; pentru tine am făurit-o; înveşmântează-te în ea ca să poţi fi, pentru întreaga eternitate, revelaţia fiinţei Mele veşnice.
O, FIU AL OMULUI!
Maiestatea Mea este darul Meu către tine şi măreţia Mea, simbolul milostiviri Mele către tine. Ceea ce Mi se cuvine Mie, nimeni nu va înţelege şi nici nu va putea cineva să descrie. Cu adevărat, Eu am păstrat acest lucru în vistieriile Mele tainice şi în tezaurele poruncii Mele, ca un semn al iubitoarei Mele blândeţi faţă de servitorii Mei şi al milostivirii pentru poporul Meu.
O, COPII AI DIVINEI ŞI INVIZIBILEI ESENŢE!
Veţi fi împiedicaţi să Mă iubiţi şi sufletele vor fi tulburate când Mă vor pomeni. Căci minţile nu Mă pot înţelege, nici inimile nu Mă pot cuprinde.
O, FIU AL FRUMUSEŢII!
Pe spiritul Meu şi favoarea Mea! Pe milostivirea Mea şi frumuseţea Mea! Tot ce am revelat pentru tine cu limba puterii şi am scris pentru tine cu pana tăriei, a fost potrivit capacităţii şi înţelegerii tale, şi nu rangului Meu şi melodiei glasului Meu.
O, COPII AI OAMENILOR!
Nu ştiţi voi de ce v-am creat pe toţi din aceeaşi pulbere? Ca nimeni să nu preaînalţe peste celălalt. Cugetaţi tot timpul în inimile voastre cum aţi fost creaţi. De vreme ce Noi v-am creat pe toţi din una şi aceeaşi substanţă, este obligatoriu să fiţi chiar ca un singur suflet, să păşiţi cu aceleaşi picioare, să mâncaţi cu aceeaşi gură, să locuiţi în aceeaşi ţară, ca din străfundul fiinţei voastre, prin faptele şi acţiunile voastre, să fie făcute vădite semnele unităţii şi esenţa detaşării. Astfel este sfatul Meu către voi, o, adunare a luminii! Urmaţi acest sfat, ca să puteţi obţine rodul sfinţeniei din pomul gloriei minunate.
O, VOI, FII AI SPIRITULUI!
Voi sunteţi comoara Mea, căci în voi am strâns perlele tainelor Mele şi nestematele cunoaşterii Mele. Păziţi-le de cei străini dintre servitorii Mei şi de cei fără credinţă din mijlocul poporului Meu.
O, FIU AL CELUI CE S-A RIDICAT PRIN PROPRIA SA ENTITATE ÎN ÎMPĂRĂŢIA SINELUI SĂU!
Află că am suflat asupra ta toate miresmele sfinţeniei, ţi-am revelat pe deplin cuvântul Meu, am desăvârşit prin tine dărnicia Mea şi am dorit pentru tine ceea ce am dorit pentru Sinele Meu. Fii deci satisfăcut cu bunul Meu plac şi plin de mulţumire faţă de Mine.
O, FIU AL OMULUI!
Scrie tot ceea ce Noi ţi-am revelat, cu cerneala luminii pe tableta spiritului tău. Dacă acest lucru nu-ţi stă în putere, fă-ţi cerneala din esenţa inimii tale. Dacă nici acest lucru nu-l poţi face, scrie atunci cu acea cerneală purpurie ce a fost vărsată pe calea Mea. Cu adevărat, aceasta e mai dulce pentru Mine decât orice altceva, căci lumina ei poate dăinui pe vecie.
O, VOI, OAMENI CARE AVEŢI MINŢI SĂ CUNOAŞTEŢI ŞI URECHI SĂ AUZIŢI!
Prima chemare a Celui Preaiubit este aceasta: o, mistică privighetoare! Nu sălăşui decât în grădina de trandafiri a spiritului. O, mesager al Solomonului iubirii! Nu căuta nici un adăpost decât în Saba celui mult-iubit; şi o, Phoenix nemuritor, nu locui decât pe muntele fidelităţii. Acolo îţi este locuinţa, dacă pe aripile sufletului tău te avânţi spre tărâmul nesfârşitului şi cauţi să-ţi atingi ţelul.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Pasărea îşi caută cuibul, privighetoarea farmecul trandafirului, în timp ce acele păsări - inimile oamenilor - mulţumite cu praful trecător, au rătăcit departe de cuibul lor etern şi, cu ochii îndreptaţi spre mocirla nepăsării, sunt privaţi de gloria prezenţei divine. Vai! ce ciudat şi ce păcat; pentru o simplă cupă s-au întors de la mările tălăzuinde ale Celui Preaînalt şi au rămas departe de orizontul cel mai strălucitor.
O, PRIETENE!
În grădina inimii tale nu sădi nimic altceva decât trandafirul iubirii, şi de pe privighetoarea afecţiunii şi dorinţei nu-ţi slăbi strânsoarea. Preţuieşte compania celor drepţi şi evită orice tovărăşie cu cei fără credință.
O, FIU AL DREPTĂŢII!
Unde se poate duce un îndrăgostit dacă nu în ţinutul iubirii sale? Şi ce căutător găseşte odihnă departe de dorinţa inimii sale? Pentru adevăratul îndrăgostit reuniunea e viaţă şi despărţirea-i moarte. Pieptul lui e golit de răbdare şi inima nu mai are pace. Zece mii de vieţi ar jertfi pentru a ajunge mai repede la sălaşul iubirii sale.
O, FIU AL ŢĂRÂNII!
Cu adevărat îţi spun: dintre toţi oamenii, cel mai nesocotit este acela care se ceartă fără rost şi caută să se treacă pe sine înaintea fratelui său. Spune: o, fraţilor! Lăsaţi faptele, şi nu vorbele, să fie împodobirea voastră.
O, FIU AL PĂMÂNTULUI!
Află, cu adevărat, că inima în care mai dăinuie cea mai mică urmă de invidie nu va ajunge niciodată în domeniul Meu veşnic şi nici nu va inspira miresmele dulci de sfinţenie ce adie din împărăţia Mea sacră.
O, FIU AL IUBIRII!
Nu eşti decât la un pas de înălţimile glorioase de deasupra şi de copacul ceresc al iubirii. Fă un pas, şi cu următorul înaintează pe tărâmul nemuritor şi intră în pavilionul eternităţii. Pleacă-ţi apoi urechea la ceea ce a fost revelat de Pana Gloriei.
O, FIU AL GLORIEI!
Fii iute pe cărarea sfinţeniei şi intră în cerul comuniunii cu Mine. Purifică-ţi inima cu strălucirea spiritului şi grăbeşte spre curtea Celui Preaînalt.
O, UMBRĂ TRECĂTOARE!
Treci peste treptele mai joase ale îndoielii şi ridică-te spre culmile preaînalte ale certitudinii. Deschide ochiul adevărului, ca să poţi contempla Frumuseţea fără văl şi să exclami: binecuvântat fie Domnul, Cel mai minunat dintre toţi creatorii!
O, FIU AL DORINŢEI!
Pleacă-ţi urechea la aceasta: niciodată ochiul muritor nu va recunoaşte Frumuseţea veşnică, nici inima fără viaţă nu se va delecta cu altceva decât cu flori veştede. Căci cine se aseamănă se adună şi se bucură în compania celor de felul său.
O, FIU AL ŢĂRÂNII!
Închide-ţi ochii, ca să-Mi poţi contempla frumuseţea; astupă-ţi urechile, ca să poţi asculta la dulcea melodie a glasului Meu; goleşte-te de orice învăţătură, ca să te poţi împărtăşi din cunoaşterea Mea, şi leapădă-te de bogăţii, ca să poţi obţine o parte veşnică din oceanul avuţiei Mele veşnice. Adică închide ochii la toate în afară de frumuseţea Mea, astupă-ţi urechile la toate în afară de cuvântul Meu, goleşte-te de orice învăţătură în afară de cunoaşterea Mea, pentru ca astfel, cu o viziune clară, o inimă curată şi o ureche atentă să poţi pătrunde în curtea sfinţeniei Mele.
O, OM A DOUĂ VIZIUNI!
Închide un ochi şi deschide-l pe celălalt. Închide un ochi la lume şi la tot ce se află în ea, şi deschide-l pe celălalt către frumuseţea sacră a Celui Preaiubit.
O, COPIII MEI!
Teamă Îmi e că, privaţi de melodia porumbelului din ceruri, veţi cădea din nou în umbrele deplinei pierzanii şi, fără să fi privit niciodată asupra frumuseţii trandafirului, vă veţi întoarce la apă şi lut.
O, PRIETENI!
Nu părăsiţi frumuseţea veşnică pentru o frumuseţe ce trebuie să moară, şi nu vă îndreptaţi afecţiunea către această lume muritoare de ţărână.
O, FIU AL SPIRITULUI!
Vine vremea când privighetoarea sfinţeniei nu va mai dezvălui misterele lăuntrice şi când veţi fi privaţi cu toţii de melodia celestă şi de glasul din înalturi.
O, ESENŢĂ A NEPĂSĂRII!
Miriade de graiuri mistice găsesc rostire într-un singur discurs, şi miriade de mistere ascunse sunt revelate într-o singură melodie; totuşi, vai, nu e nici o ureche să le audă şi nici o inimă să le-nţeleagă.
O, TOVARĂŞI!
Porţile ce dau spre Niciunde stau larg deschise şi lăcaşul celui iubit e împodobit cu sângele adoratorilor; cu toate acestea toţi - cu excepţia câtorva - rămân lipsiţi de această cetate celestă şi chiar dintre aceşti câţiva, doar o mână dintre ei au fost găsiţi cu o inima pură şi un spirit sanctificat.
O, VOI LOCUITORI AI CELUI MAI ÎNALT PARADIS!
Proclamaţi către copiii certitudinii că pe tărâmurile sfinţeniei, în apropiere de paradisul ceresc, a apărut o nouă grădină, jur împrejurul căreia se rotesc cei dinlăuntrul tărâmului ceresc şi locuitorii nemuritori ai preamăritului paradis. Străduiţi-vă atunci să puteţi atinge acest rang, să puteţi dezlega misterele iubirii din anemonele sale şi să aflaţi secretul divinei şi desăvârşitei înţelepciuni din fructele sale eterne. Mângâiaţi sunt ochii celor care intră şi rămân acolo!
O, PRIETENII MEI!
Aţi uitat acea dimineaţă adevărată şi strălucitoare când, în acele locuri slăvite şi binecuvântate, eraţi cu toţii adunaţi în prezenţa Mea la umbra copacului vieţii, plantat în atot-gloriosul paradis? Pătrunşi de veneraţie, Mă ascultaţi pe când rosteam aceste trei cuvinte preasfinte: O, prieteni! Nu preferaţi voinţa voastră voinţei Mele, nu doriţi niciodată ceea ce Eu nu am dorit pentru voi şi nu vă apropiaţi de Mine cu inimi fără viaţă, pângărite de dorinţe şi pofte lumeşti. De v-aţi sanctifica sufletele, v-aţi aminti chiar în clipa aceasta de acel loc şi acele împrejurimi, şi adevărul rostirii Mele ar fi făcut evident vouă tuturor.
În cel de-al optulea dintre rândurile preasfinte, în cea de-a cincea Tabletă a Paradisului, El spune:
O, VOI CE ZACEŢI CA MORŢI PE DIVANUL NEPĂSĂRII!
Ere au trecut şi vieţile voastre preţioase se apropie de sfârşit, şi cu toate acestea nici măcar o singură suflare de puritate de la voi nu a ajuns la curtea Noastră de sfinţenie. Deşi cufundaţi în oceanul necredinţei, cu buzele voastre proclamati totuşi unica adevărată credinţă a lui Dumnezeu. Pe cel pe care-l detest, l-aţi iubit, şi din duşmanul Meu v-aţi făcut un prieten. Cu toate acestea, călcaţi pe pământul Meu, mulţumiţi şi satisfăcuţi de voi, inconştienţi că pământul Meu e sătul de voi şi că orice există pe el se fereşte de voi. Dacă aţi deschide însă ochii, cu adevărat aţi prefera miriade de amărăciuni acestei bucurii, şi aţi socoti moartea însăşi mai bună decât această viaţă.
O, FORMĂ MIŞCĂTOARE DE ŢĂRÂNĂ!
Eu doresc comuniunea cu tine, însă tu nu ai pune pic de încredere în Mine. Sabia rebeliunii tale ţi-a doborât copacul speranţei. În orice clipă Eu sunt aproape de tine, pe când tu eşti mereu departe de Mine. Glorie nepieritoare am ales pentru tine, şi totuşi tu ai ales ruşinea fără margini. Întoarce-te, cât mai este timp şi nu-ţi pierde şansa.
O, FIU AL DORINŢEI!
Învăţaţii şi înţelepţii s-au străduit ani lungi să atingă prezenţa Celui Atotslăvit, dar n-au izbutit; ei şi-au petrecut vieţile în căutarea Sa, însă n-au contemplat frumuseţea chipului Său. Tu, fără nici cel mai mic efort, ţi-ai atins ţelul şi fără căutare ai obţinut obiectul cercetării tale. Cu toate acestea însă, ai rămas atât de înfăşurat în vălul sinelui, încât ochii tăi n-au contemplat frumuseţea Celui Iubit, nici mâna ta n-a atins poala veşmântului Său. O, voi care aveţi ochi, priviţi şi minunaţi-vă!
O, LOCUITORI DIN CETATEA IUBIRII!
Rafale ucigătoare au împresurat flacăra eternă, iar frumuseţea Tânarului celest e ascuns în întunericul ţărânii. Căpetenia monarhilor iubirii este asuprită de poporul tiraniei şi porumbelul sfinţeniei zace prizonier în ghearele bufniţelor. Locuitorii din pavilionul gloriei şi sfatul ceresc se vaită şi jelesc, în timp ce voi vă odihniţi pe tărâmul neglijenţei şi vă socotiţi drept adevăraţi prieteni. Ce deşarte vă sunt închipuirile!
O, VOI, CE SÂNTEŢI NESĂBUIŢI, TOTUŞI AVEŢI RENUME DE ÎNŢELEPŢI!
De ce purtaţi haine de păstori, când pe dinăuntru aţi devenit lupi, jinduind la turma Mea? Sunteţi întocmai precum steaua ce răsare înainte de revărsatul zorilor şi care, deşi pare radioasă şi luminoasă, îi conduce pe drumeţii cetăţii Mele pe căile pierzaniei.
O, VOI CEI CE PĂREŢI SINCERI, DAR PE DINĂUNTRU NECINSTIŢI!
Sânteţi ca apa limpede, dar amară, care dinafară pare limpede precum cristalul, dar din care, când e încercată de divinul Paharnic, nici o picătură nu este acceptată. Da, raza soarelui cade la fel în ţărână şi în oglindă, însă ele diferă în reflexie întocmai precum diferă steaua de pământ; ba încă, de nemăsurat este diferenţa!
O, PRIETENUL MEU ÎN VORBĂ!
Reflectează o vreme. Ai auzit vreodată ca prietenul şi duşmanul să locuiască în aceeaşi inimă? Alungă deci străinul, pentru ca Prietenul să poată intra în căminul Său.
O, FIU AL ŢĂRÂNII!
Tot ce se află în cer si pe pământ pentru tine le-am orânduit, în afară de inima omului, din care am făcut lăcaşul frumuseţii şi gloriei Mele; tu însă Mi-ai dat casa şi căminul altuia decât Mine. Şi ori de câte ori Manifestarea sfinţeniei Mele Şi-a căutat sălaşul Său, a găsit acolo un străin şi, fără adăpost, S-a întors în grabă spre sanctuarul Celui Iubit. Cu toate acestea Eu ţi-am păstrat secretul şi nu ţi-am dorit ruşinea.
O, ESENŢĂ A DORINŢEI!
De multe ori în zori, de pe tărâmurile Nemărginirii, M-am întors spre sălaşul tău şi te-am găsit pe patul de tihnă ocupat de altele decât de Mine. Şi atunci, întocmai precum o străfulgerare a spiritului, M-am reîntors spre tărâmurile gloriei celeste şi în adăpostul Meu din ceruri n-am suflat o vorbă oştirilor sfinţeniei.
O, FIU AL DĂRNICIEI!
Din pustiurile nimicniciei, cu lutul poruncii Mele te-am făcut să apari, şi am orânduit pentru povăţuirea ta fiecare atom întru existenţă şi esenţa tuturor lucrurilor create. Astfel, încă dinainte să apari din pântecul mamei tale, ţi-am hărăzit două izvoare de lapte lucitor, ochi care să vegheze asupra ta şi inimi care să te iubească. Din bunătatea Mea plină de dragoste, la umbra milosteniei Mele te-am hrănit şi te-am apărat cu esenţa harului şi bunăvoinţei Mele. Iar scopul Meu în toate acestea a fost ca tu să poţi ajunge la împărăţia Mea veşnică şi să devii demn de darurile Mele nevăzute. Tu însă ai rămas nepăsător şi odată ajuns matur, ai nesocotit toate darurile Mele şi te-ai preocupat de închipuirile tale deşarte, într-astfel încât ai uitat complet de toate şi, întorcând spatele porţilor Prietenului, ai sălăşluit la curţile duşmanului Meu.
O, SCLAV ÎNLĂNTUIT AL LUMII!
De multe ori în zori briza bunătăţii Mele plină de dragoste a adiat peste tine şi te-a găsit dormind adânc pe patul nepăsării. Deplângându-ţi deci starea jalnică, s-a întors de unde a venit.
O, FIU AL PĂMÂNTULUI!
Dacă Mă vrei, nu căuta pe nimeni altul decât pe Mine, şi de vrei frumuseţea să-Mi contempli, închide ochii la lume şi la tot ce se află în ea; căci voia Mea şi voia altuia în afară de Mine, întocmai precum apa şi focul, nu pot sălăşlui împreună în aceeaşi inimă.
O, STRĂIN OCROTIT!
Candela inimii tale e aprinsă de mâna puterii Mele, n-o stinge cu vânturile potrivnice ale egoismului şi pasiunii. Amintirea Mea e vindecarea tuturor bolilor tale; nu uita acest lucru. Fă din iubirea Mea comoara ta şi preţuieşte-o întocmai precum viaţa şi lumina ochilor.
O, FRATELE MEU!
Dă ascultare încântătoarelor cuvinte ale limbii Mele dulci ca mierea şi soarbe şuvoiul de mistică sfinţenie de pe buzele Mele revărsând nectar. Seamănă seminţele înţelepciunii Mele divine în pământul curat al inimii tale şi udă-le cu apa certitudinii, pentru ca zambilele cunoaşterii şi înţelepciunii Mele să poată răsări proaspete şi verzi în cetatea sacră a inimii tale.
O, LOCUITORI AI PARADISULUI MEU!
Cu mâinile bunătăţii pline de dragoste am sădit în sfânta grădină a paradisului copacul tânăr al iubirii şi prieteniei voastre şi l-am udat cu ploile bogate ale tandrei Mele bunăvoinţe; acum, că vremea rodirii sale a sosit, străduiţi-vă să poată fi ocrotit şi să nu fie mistuit de flacăra dorinţei şi a pasiunii.
O, PRIETENII MEI!
Stingeţi lampa erorii şi aprindeţi în inimile voastre făclia veşnică a călăuzirii divine. Căci în scurtă vreme cei ce pun la încercare omenirea, în sfânta prezenţă a Celui Adorat, nu vor mai accepta decât virtuţi desăvârşite şi fapte de o sfinţenie fără pată.
O, FIU AL ŢĂRÂNII!
Înţelepţii sunt cei ce nu vorbesc decât atunci când capătă ascultare, întocmai precum paharnicul ce nu-şi întinde cupa decât celui însetat şi îndrăgostitul ce nu-şi lasă strigătul să-i iasă din adâncul inimii dacă nu contemplă frumuseţea iubitei. Seamănă aşadar seminţele înţelepciunii şi cunoaşterii în pământul curat al inimii, şi păstrează-le ascunse până când zambilele înţelepciunii divine vor răsări din inimă şi nu din mocirlă şi lut.
În cel dintâi rând al Tabletei este consemnat şi scris, şi întru sanctuarul tabernacolului lui Dumnezeu este tăinuit:
O, SUJITORUL MEU!
Nu renunţa la o împărăţie eternă pentru ceea ce piere şi nu da la o parte suveranitatea celestă pentru o dorinţă lumească. Acesta e râul de viaţă veşnică ce s-a revărsat din izvorul penei Celui Milostiv; ferice de cei ce beau!
O, FIU AL SPIRITULUI!
Sfarmă-ţi în bucăti colivia şi, precum Phoenixul iubirii, avântă-te pe firmamentul sfinţeniei. Renunţă la tine însuţi şi, plin de spiritul milostivirii, sălăşluieşte pe tărâmul sfinţeniei cereşti.
O, VLĂSTAR AL ŢĂRÂNII!
Nu te mulţumi cu tihna unei zile trecătoare şi nu te lipsi de odihna veşnică. Nu schimba grădina de eternă delectare pentru movila de ţărână a unei lumi pieritoare. Înalţă-te din închisoarea ta la pajiştile slăvite de deasupra, şi din colivia ta muritoare ia-ţi zborul spre paradisul de Niciunde.
O, SLUJITORUL MEU!
Eliberează-te de cătuşele acestei lumi şi slobozeşte-ţi sufletul din temnita propriului sine. Profită de această ocazie, căci nu va mai veni vreodată la tine.
O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!
Dacă ai contempla suveranitatea eternă, te-ai strădui să părăseşti această lume efemeră. Dar a ţi-o ascunde pe una şi a ţi-o revela pe cealaltă e un mister pe care numai cel cu inima curată îl poate înţelege.
O, SLUJITORUL MEU!
Purifică-ţi inima de răutate şi, nevinovat de invidie, intră la curtea divină a sfinţeniei.
O, PRIETENII MEI!
Mergeţi pe căile bunului plac ale Prietenului şi aflaţi că plăcerea Lui e în plăcerea creaturilor Sale. Aceasta înseamnă: nimeni să nu intre în casa prietenului său fără consimţământul acestuia, nici să pună mâna pe bogăţiile lui, nici să prefere voia lui voinţei prietenului său şi, în nici un fel cumva să caute să profite de pe urma lui. Cugetaţi la aceasta, o, voi cei înzestraţi cu discernământ!
O, ÎNSOȚITOR Al TRONULUI MEU!
Să nu auzi nimic de rău şi să nu vezi nimic de rău; nu te înjosi singur, nu suspina şi nu plânge. Nu vorbi de rău, ca să nu şi se vorbească de rău şi nu exagera greşelile altora ca propriile tale greşeli să nu fie mărite; şi nu dori înjosirea nimănui, pentru ca propria ta josnicie să nu fie dată în vileag. Trăieşte-ţi deci zilele vieţii, ce sunt mai scurte decât o clipa trecătoare, cu o conştiinţă fără pată, cu inima nepângărită, cu gânduri pure şi natura-ţi sanctificată, pentru ca liber şi mulţumit, să poţi părăsi acest trup pieritor, să te reîntorci în paradisul mistic şi să sălăşluieşti de-a pururi în împărăţia eternă.
VAI! VAI! O, IUBITORI AI DORINŢELOR LUMEŞTI!
Ca iuțeala fulgerului aţi trecut pe lângă Cel Preaiubit şi v-aţi închinat inima plăsmuirilor satanice. Îngenunchiaţi în faţa închipuirilor voastre deşarte şi le chemaţi adevăr. Vă întoarceţi privirea spre spin şi îl numiţi floare. Nici o adiere pură nu am simţit dinspre voi, şi nici o briză de detaşare nu s-a înălţat dinspre pajiştile inimilor voastre! Aţi aruncat vântului sfaturile Celui Preaiubit, le-aţi şters pe deplin de pe tableta inimilor voastre şi, precum animalele câmpului, vă mişcaţi şi vă duceţi existenţa pe păşunile dorinţei şi ale patimii.
O, FRAŢI DE DRUM!
De ce aţi neglijat pomenirea Celui Iubit şi v-aţi ţinut departe de sfânta Lui prezenţă? Esenţa frumuseţii se află în pavilionul neasemuit, aşezat pe tronul de slavă, în timp ce voi sunteţi prinşi în dispute deşarte. Miresmele dulci ale sfinţeniei adie, iar boarea dărniciei este purtată de vânt; voi însă sunteţi cu toţii mâhniţi amarnic şi lipsiţi de ele. Vai de voi şi de cei ce merg pe căile voastre şi calcă pe urmele voastre!
O, COPII AI DORINŢEI!
Lepădaţi-vă de haina vanităţii şi aruncaţi de pe voi veşmântul trufiei!
În cel de-al treilea dintre cele mai sfinte rânduri scrise şi consemnate în Tableta de Rubin de pana Celui Nevăzut, acesta este revelat:
O, FRAŢI!
Fiţi îndurători unii cu alţii şi nu vă puneţi afecţiunea în lucrurile de mai prejos. Nu vă mândriţi întru gloria voastră şi nu vă ruşinaţi de înjosire. Pe frumuseţea Mea! Pe toate le-am creat din ţărână şi în ţărână le voi reîntoarce.
O, COPII AI ŢĂRÂNII!
Spuneţi bogaţilor despre suspinele din miez de noapte ale celor săraci, pentru ca nepăsarea să nu-i ducă pe calea distrugerii şi să-i lipsească de Copacul Avuţiei. A da şi a fi generos sunt atribute ale Mele; bine este de cel ce se împodobeşte cu virtuţile Mele!
O, CHINTESENŢĂ A PASIUNII!
Lasă deoparte orice poftă către bunurile altora şi caută mulţumirea; căci cel lacom a fost întotdeauna deposedat, pe când cel mulţumit a fost dintotdeauna iubit şi lăudat.
O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!
Nu fi necăjit în sărăcie, nici încrezător în bogăţie, căci sărăcia e urmată de bogăţie şi bogăţia este urmată de sărăcie. Totuşi a fi sărac în toate în afară de Dumnezeu, e un dar minunat; nu-i diminua valoarea, căci în cele din urmă el te va face bogat în Dumnezeu şi astfel vei afla semnificaţia rostirii: „Într-adevăr, voi sunteţi cei săraci”, iar cuvintele sacre: „Dumnezeu este Atoateposesorul” vor străluci glorios la orizontul inimii îndrăgostitului precum adevăraţii zori ai dimineţii, şi vei trăi în siguranţă pe tronul avuţiei.
O, COPII AI NEGLIJENŢEI ŞI PASIUNII!
Voi aţi lăsat duşmanul Meu să intre în casa Mea şi Mi-aţi alungat prietenul, căci aţi preţuit şi păstrat în inimi iubirea altuia decât a Mea. Daţi ascultare spuselor Prietenului şi întoarceţi-vă către paradisul Său. Prietenii lumeşti, căutând propriul lor interes, par că se iubesc unii pe alţii, pe când adevăratul Prieten v-a iubit şi vă iubeşte pentru voi înşivă; cu adevărat, pentru a vă călăuzi, El a îndurat nenumărate suferinţe. Nu fiţi necredincioşi unui asemenea Prieten, ci mai curând grăbiţi-vă spre El. Astfel este luceafărul cuvântului adevărului şi al fidelităţii, răsărit deasupra orizontului penei Domnului tuturor numelor. Deschideţi-vă urechile pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu, Ajutorul în primejdie, Cel prin Sine existent.
O, VOI CE VĂ MÂNDRIŢI CU BOGĂŢIILE VOASTRE PIERITOARE!
Aflaţi într-adevăr că bogăţia e o barieră puternică între căutător şi dorinţa lui, între îndrăgostit şi ţinta iubirii sale. Cei bogaţi, afară doar de câţiva, nu vor ajunge în nici un fel la curtea prezenţei Sale şi nici nu vor intra în cetatea mulţumirii şi a resemnării. Ferice deci de cel care, fiind bogat, nu-i împiedicat de averile lui să ajungă la împărăţia eternă şi nici nu-i lipsit din cauza lor de domeniul nepieritor. Pe Cel Mai Mare Nume! Splendoarea unui asemenea om avut îi va ilumina pe locuitorii cerurilor precum luminează soarele popoarele pământului!
O, VOI CEI BOGAŢI DE PE PĂMÂNT!
Săracii din mijlocul vostru sunt ceea ce Eu vă încredinţez vouă; aveţi grijă atunci de încredinţare Mea şi să nu aveţi ca intenţie doar propria voastră tihnă.
O, FIU AL PASIUNII!
Purifică-te de pângărirea bogăţiilor şi, în deplină pace, înaintează pe tărâmul sărăciei; pentru ca din izvorul detaşării să poţi sorbi vinul vieţii nemuritoare.
O, FIUL MEU!
Compania celor fără de lege sporeşte amărăciunea, pe când prietenia cu cei drepţi curăţă rugina de pe inimă. Fie ca cel ce caută să comunice cu Dumnezeu să caute compania celor iubiţi de El; şi cel care doreşte să audă cuvântul lui Dumnezeu, să-şi aplece urechea la cuvintele aleşilor Săi.
O, FIU AL ŢĂRÂNII!
Ia seama! Nu umbla cu cel fără de lege şi nici nu căuta tovărăşie cu el, căci o asemenea însoţire preschimbă strălucirea inimii în foc infernal.
O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!
De cauţi harul Sfântului Duh, intră în tovărăşie cu cel drept, căci el a băut cupa vieţii veşnice din mâinile nemuritorului Paharnic şi, întocmai precum adevărata auroră, însufleţeşte şi iluminează inimile celor morţi.
O, VOI CEI NEPĂSĂTORI!
Nu gândiţi că secretele din inimi sunt ascunse, ci dimpotrivă, să ştiţi cu siguranţă că ele sunt gravate şi manifestate deschis în sfânta Prezenţa.
O, PRIETENI!
Adevărat vă spun, orice aţi ascuns în inimile voastre este pentru noi deschis şi vădit precum lumina zilei; dar ceea ce e ascuns, e datorită graţiei şi favorii Noastre şi nu e meritul vostru.
O, FIU AL OMULUI!
O picătură de rouă din oceanul de nemăsurat al milostivirii Mele am vărsat peste popoarele pământului, dar n-am găsit pe nimeni îndreptându-se spre ea, căci toţi s-au întors de la vinul ceresc al unităţii către drojdiile respingătoare ale întinării şi, mulţumindu-se cu o cupă pieritoare, au dat la o parte potirul frumuseţii nemuritoare. Josnic este lucrul cu care se mulţumesc.
O, FIU AL ŢĂRÂNII!
Nu-ţi întoarce ochii de la vinul fără de pereche al Preaiubitului nemuritor şi nu ţi-i deschide către drojdiile rău mirositoare şi muritoare. Ia din mâna Paharnicului divin cupa vieţii veşnice, pentru ca a ta să fie întreaga înţelepciune şi să poţi auzi glasul mistic ce cheamă din tărâmul nevăzutului. Strigaţi tare, o, voi cei cu josnic ţel! Pentru ce v-aţi abătut de la vinul Meu sfânt şi nemuritor către apa iute trecătoare?
O, VOI POPOARE ALE LUMII!
Aflaţi cu adevărat că o calamitate neprevăzută vă urmăreşte şi o amarnică răsplată vă aşteaptă. Să nu gândiţi că faptele pe care le-aţi comis au fost şterse din ochii Mei. Pe frumuseţea Mea! Toate înfăptuirile voastre au fost gravate de pana Mea cu litere clare pe tabletele de crisolit.
O, ASUPRITORI AI PĂMÂNTULUI!
Abţineţi-vă de la tiranie, căci M-am jurat să nu iert nici o nedreptate a omului. Acesta este legământul Meu pe care l-am decretat irevocabil în tableta păstrată şi sigilată cu pecetea Mea de glorie.
O, VOI CEI RĂZVRĂTIŢI!
Îndurarea Mea v-a insuflat curaj şi îndelunga Mea îngăduinţă v-a făcut să fiţi neglijenţi, în aşa fel încât aţi dat pinteni aprigului armăsar al pasiunii pe căi primejdioase ce duc către distrugere. Aţi crezut că sunt nepăsător ori că nu bag de seamă?
O, EMIGRANŢI!
Am dat limbii menirea de a Mă pomeni, n-o mânjiţi cu defăimări. Dacă focul egoismului vă copleşeşte, amintiţi-vă de propriile voastre greşeli şi nu de cele ale creaturilor Mele, căci fiecare dintre voi se cunoaşte pe sine mai bine decât îi cunoaşte pe alţii.
O, COPII AI IMAGINAŢIEI!
Aflaţi cu adevărat că atunci când zorii strălucitori vor apărea deasupra orizontului sfinţeniei eterne, secretele satanice şi faptele comise în bezna nopţii vor fi date pe faţă şi vor deveni vizibile în faţa popoarelor lumii.
O, BURUIANĂ CARE RĂSARI DIN ŢĂRÂNĂ!
De ce aceste mâini murdare ale tale nu ţi-au atins mai întâi veşmântul şi de ce cu inima pângărită de dorinţă şi patimă cauţi să ajungi în comuniune cu Mine şi să intri pe tărâmul Meu sacru? Departe, departe eşti de ceea ce doreşti.
O, COPII AI LUI ADAM!
Vorbe sfinte şi pure şi fapte bune se înalţă spre cerul gloriei celeste. Străduiţi-vă ca faptele voastre să fie curăţate de praful egoismului şi al ipocriziei, şi să găsească favoare la curtea gloriei; căci, în scurtă vreme, cei ce pun la încercare omenirea, în sfânta prezenţă a Celui Preaiubit, nu vor mai accepta decât virtute perfectă şi fapte de o puritate fără pată. Acesta este luceafărul înţelepciunii şi al misterului divin ce a strălucit deasupra orizontului voinţei divine. Binecuvântaţi sunt cei ce se întorc către el!
O, FIU AL CELOR LUMEŞTI!
Plăcut este tărâmul existenţei, de-ar fi ca să ajungi la el; glorios e domeniul eternităţii, de-ai putea trece dincolo de lumea celor muritoare; dulce e sfântul extaz, de bei din potirul mistic aflat în mâinile celestului Tânăr. Dacă ai putea ajunge la această stare, ai fi eliberat de distrugere şi moarte, de trudă şi păcat.
O, PRIETENII MEI!
Amintiţi-vă de legământul pe care l-aţi făcut cu Mine pe Muntele Paran, situat în împrejurimile sacre ale lui Zaman. Mi-am luat ca martori adunarea cerească şi pe cei ce sălăşluiesc în cetatea eternității, însă acum nu găsesc pe nimeni credincios legământului. Cu siguranţă, mândria şi răzvrătirea l-au şters în aşa fel din inimi, încât n-a rămas nici măcar o urmă. Şi ştiind acest lucru, am aşteptat şi n-am dezvăluit nimic.
O, SLUJITORUL MEU!
Tu eşti întocmai precum o sabie fin călită, tăinuită în întunecimea tecii sale şi a cărei valoare este ascunsă cunoaşterii armurierului. Pentru aceasta ieşi din teaca sinelui şi a dorinţei, ca valoarea ta să poată străluci în splendoare şi să fie vădită pentru întreaga lume.
O, PRIETENUL MEU!
Tu eşti luceafărul cerurilor sfinţeniei Mele, nu lăsa ca pângăririle acestei lumi să-ţi eclipseze splendoarea. Sfâşie vălul nepăsării, pentru ca de dincolo de nori să poţi ieşi la lumină, strălucitor, şi să împodobeşti toate lucrurile cu veşmântul vieţii.
O, COPII AI GLORIEI DEȘARTE!
Pentru o suveranitate iute trecătoare aţi abandonat domeniul Meu nepieritor şi v-aţi împodobit cu livreaua viu colorată a lumii şi aţi făcut din ea mândria voastră. Pe frumuseţea Mea! Pe toţi am să vă adun sub acoperământul de o singură culoare al ţărânii şi am să vă şterg toate aceste culori diverse, afară de cei care au ales-o pe a Mea, şi aceea este curăţată de orice culoare.
O, COPII AI NEGLIJENŢEI!
Nu vă îndreptaţi afecţiunea către o suveranitate pieritoare şi nu vă bucuraţi pentru aceasta. Voi sunteţi întocmai precum pasărea nesocotită care, sigură de ea, ciripeşte pe creangă, până când dintr-odată păsărarul Moarte o aruncă în ţărână, şi melodia, forma şi culoarea ei s-au dus, fără a mai lăsa vreo urmă. De aceea luaţi seama, o, sclavi înrobiţi ai dorinţei!
O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!
Călăuzirea a fost dintotdeauna dată de cuvinte, iar acum ea este dată de fapte. Fiecare trebuie să arate fapte care să fie pure şi sfinte, căci cuvintele sunt proprii tuturor, pe când asemenea fapte aparţin numai celor iubiţi de Noi. Străduiţi-vă deci, din toată inima şi sufletul, să vă distingeţi prin faptele voastre. Astfel vă sfătuim Noi în această sfântă şi strălucitoare tabletă.
O, FIU AL DREPTĂŢII!
În toiul nopţii frumuseţea Fiinţei nemuritoare a mers, din înălţimile de smarald ale fidelităţii, la Sadratu’l-Muntahá, şi a vărsat atâtea lacrimi încât adunarea din cer şi cei ce sălăşluiesc în împărăţia de sus au început să se tânguie de jalea Sa. Si l-au întrebat atunci de ce se vaită şi plânge? El le-a răspuns: după cum Mi se poruncise, stăteam şi aşteptam pe înăltimile fidelităţii, dar nici o adiere de fidelitate nu simţeam de la cei ce locuiesc pe pământ. Chemat fiind atunci să Mă întorc, am privit din nou şi iată ce-am văzut: câţiva porumbei sfinţi erau crunt chinuiţi în ghearele câinilor de pe pământ. La aceasta, Fecioara din ceruri, devoalată şi în toată splendoarea Ei, a ieşit cu repeziciune din palatu-I mistic şi a întrebat de numele lor, şi toate numele au fost spuse, afară de unul. Si când a insistat, I s-a rostit prima literă, la auzul căreia locuitorii odăilor ceresti s-au repezit afară din lăcaşul lor de slavă. Si când cea de-a doua literă a fost pronunţată, ei s-au aruncat cu toţii cu faţa la pământ. În clipa aceea, din adâncul sanctuarului, se auzi o voce: „Până aici şi nu mai departe”. Adevărat, suntem martori la ceea ce-au făcut şi continuă să facă.
O, FIU AL SLUJITOAREI MELE!
Soarbe de pe buzele milostivirii şuvoiul misterului divin, şi de la aurora cuvântului divin contemplă splendoarea nevoalată a luceafărului înţelepciunii. Seamănă seminţele înţelepciunii Mele divine în pământul curat al inimii şi udă-le cu apele certitudinii, pentru ca zambilele ştiinţei şi înţelepciunii să răsară proaspete şi verzi din cetatea sfântă a inimii.
O, FIU AL DORINŢEI!
Până când te vei mai avânta pe tărâmurile dorinţei? ţi-am dat aripi ca să poţi zbura pe tărâmurile sfinţeniei mistice, şi nu în regiunile închipuirii satanice. Şi un pieptene ţi-am dat, ca să-mi poţi îngriji buclele negre ca pana corbului, şi nu să-Mi sfâşii gâtul cu el.
O, SLUJITORII MEI!
Voi sunteţi pomii grădinii Mele; voi trebuie să daţi roade bune şi minunate, de care atât voi cât şi alţii să poată profita. Deci se cuvine fiecăruia să se angajeze în meşteşuguri sau meserii, căci într-aceasta aceasta stă secretul bunăstării, o, oameni cu înţelegere! Căci rezultatele depind de mijloace, iar harul Domnului vă va fi atotîndeajuns. Pomii care nu dau roade au fost şi vor fi de-a pururea buni doar de foc.
O, SLUJITORUL MEU!
Cei mai josnici dintre oameni sunt cei care nu dau nici un fel de roade pe pământ. Asemenea oameni sunt cu adevărat socotiţi printre cei morţi, ba nu, chiar şi morţii sunt mai buni în ochii Domnului decât aceste suflete trândave şi fără valoare.
O, SLUJITORUL MEU!
Cei mai buni dintre oameni sunt acei care îşi câştigă traiul prin meseria pentru care au chemare, şi cheltuiesc ceea ce câştigă pentru ei şi pentru neamul lor din dragoste pentru Dumnezeu, Domnul tuturor lumilor.
Mireasa mistică si minunată, mai îninte ascunsă sub vălul rostirii, a fost făcută vădită prin harul lui Dumnezeu şi divina Lui favoare, întocmai precum lumina strălucitoare revărsată de frumuseţea Celui Preaiubit. Aduc mărturie, o, prieteni, că favoarea e completă, argumentul împlinit, dovada manifestată şi evidenţa stabilită. Lăsa si acum să se vadă ce vor dezvălui strădaniile voastre pe calea detaării. Într-acest fel favoarea divină v-a fost conferită din plin, vouă şi celor ce sunt în ceruri şi pe pământ. Toată lauda lui Dumnezeu, Domnul tuturor Lumilor.