The Universal House of Justice

Ridván 2011

To the Bahá’ís of the World

Dearly loved Friends,

1. La deschiderea acestui glorios anotimp, ochii noştri sunt aprinşi pe când contemplăm nou dezvăluita strălucire a domului aurit ce încoronează preamăritul Mormânt al lui Báb. Restaurat la lucirea cerească pe care a dorit-o pentru el Shoghi Effendi, acest august edificiu îşi revarsă strălucirea către pământ, mare şi cer, ziua şi noaptea, atestând maiestatea şi sfinţenia Celui ale Cărui venerate rămăşiţe sunt cuprinse înlăuntrul lui.

2. Acest moment de bucurie se sincronizează cu închiderea unui capitol de bun augur din desfăşurarea Planului Divin. Doar o singură decadă mai rămâne din primul secol al Erei Formative, prima sută de ani ce trebuie petrecută sub umbra binevoitoare a Ultimei Voinţei şi Testamentului lui ‘Abdu’l-Bahá. Planul de Cinci Ani ce acum se termină este urmat de un altul, ale cărui trăsături au făcut deja obiect de intens studiu în întreaga lume bahá’í. Într-adevăr, nu am putea fi mai bucuraţi de răspunsul la mesajul nostru către Conferinţa Corpurilor Continentale ale Consilierilor şi la mesajul de Ridvan de acum douăsprezece luni. Nesatisfăcuţi cu perceperea fragmentară a conţinuturilor lor, prietenii se întorc la aceste mesaje din nou şi din nou, singuri sau în grupuri, la întâlniri formale sau adunări spontane. Înţelegerea lor este îmbogăţită prin participare activă şi informată la programele de creştere ce sunt stimulate în zonele lor geografice. În consecinţă, comunitatea bahá’í din întreaga lume a absorbit în mod conştient în câteva luni ceea ce este nevoie pentru a o propulsa într-un start încrezător către decada ce vine.

3. De-a lungul aceleiaşi perioade, probe cumulative de rebeliuni politice şi tulburări economice pe diferite continente au zguduit guverne şi popoare. Societăţile au fost aduse în pragul revoluţiei, şi în cazuri notabile, chiar şi peste acest prag. Liderii nu găsesc nici arme, şi nici garanţii de securitate. Acolo unde aspiraţiile oamenilor au ajuns neîmplinite, s-a acumulat o enormă indignare. Ne reamintim cât de la obiect a mustrat Bahá’u’lláh pe conducătorii pământului: „Oamenii voştri sunt comorile voastre. Păziţi-va ca nu cumva conducerea voastră să încalce poruncile lui Dumnezeu, iar voi să încredinţaţi pe cei ce ar trebui să îi apăraţi în mâinile jefuitorilor”. Un cuvânt de avertizare: nu contează cât de captivant ar fi spectacolul fervorii oamenilor pentru schimbare, trebuie reamintit că există interese care manipulează cursul evenimentelor. Şi, cât timp remediul prescris de Doctorul Divin nu este administrat, necazurile acestei epoci vor persista şi se vor adânci. Un observator atent al timpurilor va recunoaşte cu uşurinţă dezintegrarea accelerată, sporadică dar neîncetată, a unei ordini mondiale lamentabil de deficiente.

4. Totuşi este de asemenea perceptibilă şi contrapartea ei, procesul constructiv pe care Păzitorul l-a asociat cu „Credinţa născândă a lui Bahá’u’lláh” şi l-a descris ca „vestitorul Noii Ordini Mondiale pe care Credinţa trebuie nu după multă vreme să o întemeieze”. Efectele sale indirecte pot fi văzute în revărsarea de sentimente, în special din partea celor tineri, revărsare ce izvorăşte dintr-o dorinţă de a contribui la dezvoltarea societăţii. Este o binefacere acordată celor ce urmează Străvechea Frumuseţe faptul că această dorinţă profundă, ce izvorăşte inexorabil din spiritul uman de pretutindeni, este capabilă să îşi găsească o atât de elocventă expresie în lucrarea pe care comunitatea bahá’í o duce la îndeplinire pentru a clădi capacitate de acţiune eficientă printre diversele populaţii ale planetei. Se poate compara vreun privilegiu cu acesta?

5. Pentru o perspectivă pătrunzătoare asupra acestei lucrări, fie ca fiecare credincios să privească la ‘Abdu’l-Bahá, ale Cărui „călătorii ce au creat o epocă” îşi marchează centenarul la acest moment. Neobosit, El a expus învăţăturile în orice spaţiu social: în cămine şi holurile misiunilor, în biserici şi sinagogi, în parcuri şi pieţe publice, în vagoane de cale ferată şi pe transoceanice, în cluburi şi societăţi, în şcoli şi universităţi. Fără compromisuri în apărarea adevărului, totuşi neţărmurit de blând în maniere, El a făcut ca divinele principii universale să aibă influenţă asupra exigenţelor timpului. Către toţi fără diferenţă – oficiali, savanţi, muncitori, copii, părinţi, exilaţi, activişti, clerici, sceptici – El Şi-a împărtăşit dragostea, înţelepciunea, confortul, oricare ar fi fost nevoia specifică. În timp ce le-a elevat sufletele, El le-a provocat părerile, le-a reorientat perspectivele, le-a extins conştiinţele şi le-a focalizat energiile. El a demonstrat prin cuvânt şi faptă o asemenea compasiune şi generozitate, încât inimile au fost total transformate. Nimeni nu a fost refuzat. Marea noastră speranţă este ca reaminterea frecventă, în timpul acestei perioade de centenar, a neasemuitei consemnări a Dascălului să inspire şi să întărească pe admiratorii Săi sinceri. Aşezaţi în faţa ochilor voştri exemplul Său şi aţintiţi-vă privirea asupra lui; fie ca acesta să vă fie călăuza instinctivă în urmărirea de către voi a ţelului Planului.

6. La începuturile primului Plan global al comunităţii bahá’í, Shoghi Effendi a descris într-un limbaj riguros stadiile succesive prin care a fost aprinsă lumina divină în Síyah-Chál, a fost înveşmântată în lampa revelaţiei în Bagdad, s-a răspândit în ţări din Asia şi Africa întocmai precum a luminat cu sporită strălucire în Adrianopole şi mai târziu în Akká, a fost proiectată peste mări către continentele care mai rămăseseră, şi prin care va fi treptat răspândită peste statele şi coloniile lumii. Partea finală a acestui proces el a caracterizat-o ca „pătrunderea acestei lumini... în toate teritoriile globului rămase neatinse”, referindu-se la acest lucru ca „stadiul în care lumina triumfătoarei Credinţe a lui Dumnezeu, strălucind în toată puterea şi gloria ei, va fi scălda şi învălui întreaga planetă”. Deşi acest ţel este departe de a fi îndeplinit, lumina deja străluceşte intens în multe regiuni. În unele ţări străluceşte în fiecare zonă geografică. În ţara în care a fost aprinsă pentru întâia oară această lumină de nestins, ea arde cu putere în ciuda aceloa care ar dori să o înnăbuşe. În diverse naţiuni dobândeşte o lucire statornică prin vecinătăţi şi sate întregi, pe măsură ce candelă după candelă în inimă după inimă este aprinsă de Mâna Providenţei; ea iluminează conversaţia profundă la fiecare nivel de interacţiune umană; ea îşi aruncă razele asupra a miriade de iniţiative asumate pentru a promova bunăstarea unui popor. Şi în fiecare situaţie ea radiază de la un credincios loial, de la o comunitate vibrantă, de la o Adunare Spirituală iubitoare – fiecare dintre acestea un far luminos împotriva întunecimii.

7. Ne rugăm cu sinceritate la Sfântul Prag ca fiecare dintre voi, purtătorii unei nemuritoare flăcări, să puteţi fi înconjuraţi de puternicele confirmări ale lui Bahá’u’lláh pe măsură ce transmiteţi altora scânteia credinţei.

[semnat: Casa Universală a Dreptăţii]

- The Universal House of Justice