The Universal House of Justice

Ridván 2008

To the Bahá’ís of the World

Dearly loved Friends,

CASA UNIVERSALĂ A DREPTĂŢII

Către bahá’íi lumii

Mult-iubiţi prieteni

Mii şi mii de persoane, cuprinzând diversitatea întregii familii umane, sunt angajate în studiul sistematic al Cuvântului Creator într-un mediu care este în acelaşi timp serios şi înălţător. Pe măsură ce se străduiesc să aplice în practică printr-un proces de acţiune, reflecţia şi consultaţia pătrunzătoarele perspective dobândite astfel, ei văd cum capacitatea lor de a servi Cauza se ridică la noi niveluri. Răspunzând celei mai lăuntrice şi aprinse dorinţe a fiecărei inimi de a intra în comuniune cu Făuritorul ei, ei desfăşoară acte de adoraţie colectivă în diverse aranjamente, unindu-se cu alţii în rugăciune, trezind sensibilităţi spirituale şi dând formă unui model de viaţă distins prin caracterul lui devoţional. Pe măsură ce se invită unii pe alţii în căminele lor şi fac vizite acasă la familiile, prietenii şi cunoştinţele lor, ei intră în discuţii cu scop clar pe teme de importanţă spirituală, aprofundându-şi cunoştinţele despre Credinţă, împărtăşind mesajul lui Bahá’u’lláh, şi întâmpinând un număr tot mai sporit pentru a li se alătura într-o măreaţă întreprindere spirituală. Conştienţi de aspiraţiile copiilor lumii şi de nevoia acestora de educaţie spirituală, ei îşi extind eforturile în mod cuprinzător pentru a implica contingente mereu crescătoare de participanţi la lecţii care devin centre de atracţie pentru tineri şi întăresc rădăcinile Credinţei în societate. Ei asistă preadolescenţii pentru a naviga printr-un stadiu crucial al vieţilor lor şi a deveni împuterniciţi să-şi direcţioneze energiile către progresul civilizaţiei. Şi cu avantajul unei mai mari abundenţe de resurse umane, un număr tot mai crescător dintre ei este capabil să-şi exprime credinţa printr-o maree tot mai înaltă de eforturi care se adresează nevoilor umanităţii, atât în dimensiunile lor materiale, cât şi în cele spirituale. Astfel este panorama de dinaintea noastră, încât ne oprim la acest Ridvan pentru a observa progresul comunităţii bahá’í din întreaga lume.

Cu câteva ocazii am indicat că ţelul seriei de Planuri globale care va purta lumea bahá’í către celebrarea centenarului Erei Formative a Credinţei în 2021, va fi realizat printr-un progres marcant în activitatea şi dezvoltarea credinciosului individual, a instituţiilor şi a comunităţii. La acest punct aflat la mijlocul a ceea ce va fi un sfert de secol de străduinţă consistentă şi focalizată, dovezile de capacitate sporită sunt vizibile pretutindeni. De o deosebită semnificaţie este impactul tot mai larg al dinamismului decurgând din interacţiunile dintre cei trei participanţi ai Planului. Instituţiile, de la nivelul naţional la cel local, văd cu o din ce în ce mai mare claritate cum să creeze condiţii care să ducă la exprimarea energiilor spirituale ale unui număr crescând de credincioşi în urmărirea unui obiectiv comun. Comunitatea serveşte tot mai mult ca acel mediu în care efortul individual şi acţiunea colectivă, mediată de către institut, se pot complementa reciproc cu scopul de a realiza progres. Entuziasmul vibrant pe care îl manifestă aceasta şi unitatea de scop care îi animă strădaniile, atrag în rândurile ei tot mai sporite pe aceia din oricare clasă socială care sunt dornici să-şi dedice timpul şi energiile bunăstării umanităţii. Este clar că uşile comunităţii sunt şi mai larg deschise pentru oricare suflet receptiv, ca acesta să intre şi să primească susţinere de la Revelaţia lui Bahá’u’lláh. Nu este mai măreaţă palpabilă dovadă pentru eficienţa interacţiunilor dintre cei trei participanţi ai Planului decât dramatica accelerare a ritmului propovăduirii care a fost atestată în acest an care a trecut. Progresul făcut în procesul intrării în trupe a fost într-adevăr semnificativ.

În domeniul acestor interacţiuni sporite, iniţiativa individuală devine tot mai eficientă. În mesajele anterioare ne-am referit la impulsul pe care procesul de institut îl dă exercitării iniţiativei de către credinciosul individual. Prietenii din fiecare continent sunt angajaţi în studiul Scrierilor pentru scopul explicit de a învăţa cum să aplice învăţăturile pentru creşterea Credinţei. Un număr remarcabil de credincioşi au acum pe umerii lor responsabilitatea pentru vitalitatea spirituală a comunităţilor lor; în mod energic ei desfăşoară acele acte de servire care se cuvin unui model sănătos de creştere. Pe măsură ce au perseverat în câmpul de servire către Cauză, menţinând o postură umilă de învăţare, curajul şi înţelepciunea lor, zelul şi acuitatea, fervoarea şi circumspecţia, determinarea şi încrederea în Dumnezeu s-au combinat toate în mod reciproc pentru a se reîntări una pe cealaltă. În prezentarea făcută de ei Mesajului lui Bahá’u’lláh şi expunerii adevărurilor acestuia, ei au pus la inimă cuvintele lui Shoghi Effendi, precum că ei nu trebuie nici să „ezite“, nici să „şovăie“, nici să „supraacentueze“ şi nici să „diminueze“ adevărul pe care îl susţin. Ei nu sunt nici „fanatici“, nici „excesiv de liberali“. Prin constanţa lor în propovăduire, ei şi-au sporit abilitatea de a determina dacă receptivitatea ascultătorilor le cere să fie „grijulii“ sau „îndrăzneţi“, să „acţioneze rapid“ sau să „aştepte timpul potrivit“, să fie „direcţi“ sau „ indirecţi“ în metodele pe care le întrebuinţează.

Ceea ce noi continuăm să găsim încurajator este cât de bine disciplinată este iniţiativa individuală. Comunităţile de pretutindeni integrează treptat lecţiile învăţate din sistematizare şi cadrul structural definit de seria curentă de Planuri oferă consistenţă şi flexibilitate strădaniilor făcute de prieteni. Departe de a-i restricţiona, acest cadru structural le dă posibilitatea de a prinde ocaziile, de a clădi relaţii şi să traducă în realitate o viziune de creştere sistematică. Într-un cuvânt, dă formă puterilor lor colective.

Pe măsură ce trecem în revistă ceea ce a fost înfăptuit peste tot în lume, inimile noastre sunt pline de admiraţie pentru credincioşii din Iran, care, în cele mai dificile condiţii, s-au ridicat cu îndrăzneală pentru a-şi servi ţara şi îşi îndreaptă energiile către revitalizarea acesteia deşi căile deschise pentru ei sunt limitate. Şi date fiind restricţiile plasate asupra administrării Credinţei, ei au pornit la acţiune pe o bază individuală pentru a-i familiariza pe concetăţenii lor cu învăţăturile lui Bahá’u’lláh, angajându-i în conversaţii despre mesajul Său izbăvitor. Ei nu numai că au primit sprijin fără precedent de la sufletele iluminate pe măsură ce au început să facă aşa, dar au întâlnit o receptivitate cu mult dincolo de orice şi-ar fi imaginat ei că ar fi posibil.

Fiecare dintre cei ce-L urmează pe Bahá’u’lláh şi care este conştient de forţele de integrare şi dezintegrare operând în societate astăzi, vede relaţia dintre sporirea receptivităţii faţă de Credinţă în toate părţile lumii şi eşecurile sistemelor lumii. Faptul că o astfel de receptivitate va spori pe măsură ce agonia lumii va deveni mai profundă este sigur. Să nu fie nici o greşeală: capacitatea de a clădi care a fost pusă în mişcare pentru a răspunde unei receptivităţi tot mai înalte, este încă în stadiile ei timpurii. Magnitudinea solicitărilor unei lumi în derută va testa această capacitate până la limită în anii următori. Umanitatea este asediată de forţele opresiunii, fie generate de profunzimile prejudecăţilor religioase, sau de culmile materialismului agresiv. Bahá’íi sunt capabili să discearnă cauzele acestei afecţiuni. „Ce opresiune este mai amarnică“, întreabă BH, „decât cea a unui suflet căutând adevărul, şi dorind să ajungă la cunoaşterea de Dumnezeu, să nu ştie unde să ducă după ea şi de la cine să o caute?“ Nu este timp de pierdut. Trebuie realizat progres continuu în activitatea şi dezvoltarea celor trei participanţi la Plan.

‘Abdu’l-Bahá a elogiat „două chemări“ la „succes şi prosperitate“ care pot fi auzite dinspre „înălţimile fericirii umanităţii“. Una este chemarea „civilizaţiei“, a „progresului lumii materiale“. Ea cuprinde „legi“, „reglementări“, „arte şi ştiinţe“ prin care se dezvoltă umanitatea. Cealaltă chemare este o „mişcătoare chemare sufletească a lui Dumnezeu“, de care depinde fericirea eternă a umanităţii. „Această a doua chemare“, a explicat Dascălul, „este întemeiată pe poveţele şi îndemnurile Domnului, şi pe mustrările şi emoţiile altruiste aparţinând tărâmului moralităţii, care, precum o lumină strălucitoare, face să strălucească şi iluminează lampa realităţilor omenirii. Pătrunzătoarea ei putere este Cuvântul lui Dumnezeu“. Pe măsură ce continuaţi să lucraţi în zonele voastre geografice, veţi fi atraşi tot mai mult în viaţa societăţii din jurul vostru şi veţi fi provocaţi să extindeţi procesul de învăţare sistematică în care v-aţi angajat, pentru ca să cuprindă un spectru crescând de activităţi umane. În abordările pe care le veţi lua, în metodele pe care le veţi adopta, şi la instrumentele pe care le veţi întrebuinţa, veţi avea nevoie să realizaţi acelaşi grad de coerenţă care caracterizează modelul de creştere pe cale de a fi înfăptuit în prezent.

Susţinerea creşterii în zonă după zonă geografică va depinde de calităţile care disting serviciul vostru către popoarele lumii. Atât de libere trebuie să fie gândurile şi acţiunile voastre de orice urmă de prejudecată — rasială, religioasă, economică, naţională, tribală, de clasă sau culturală — încât chiar şi străinul să vadă în voi prieteni iubitori. Atât de înalt trebuie să fie standardul vostru de excelenţă şi atât de pure şi caste vieţile voastre, încât influenţa morală pe care voi o exercitaţi să penetreze conştiinţa comunităţii mai largi. Numai dacă voi demonstraţi corectitudinea comportamentului la care scrierile Credinţei cheamă fiecare suflet, veţi fi capabili să luptaţi împotriva zecilor de mii de forme de corupţie, făţişă şi subtilă, care sfâşie organele vitale ale societăţii. Numai dacă percepeţi onoare şi nobleţe în fiecare fiinţă umană — aceasta independent de avuţie ori sărăcie — veţi fi capabili să apăraţi cauza dreptăţii. Şi în măsura în care procesele administrative ale instituţiilor voastre sunt guvernate de principiile consultaţiei bahá’í, vor fi capabile marile mase ale umanităţii să capete adăpost în comunitatea bahá’í.

Pe când vă avântaţi înainte, fiţi încrezători că Adunarea din înalturi îşi rânduieşte forţele şi stă gata să vă vină în ajutor. Rugăciunile noastre continue vă vor înconjura.

- The Universal House of Justice